Satui pana peste cap de stat cu parintii si nepotii, inconjurati din toate partile de vecini galagiosi si nesimtiti, am hotarat ca nu ne vom inhama la rate niciodata pentru un apartament la bloc. Adevarul e ca nici nu prea ne permiteam in acel moment (2008) ceva mai mult de o jumatate de garsoniera :). Dar a venit 2009... cu forte sporite (mai ales materiale) am inceput sa analizam posibilitatea de a cumpara un teren si de a ne construi o casa in apropierea Bucurestiului, in regie proprie. Imbolditi de unii colegi care isi construiau casele in primavara lui 2009, am inceput sa vizionam terenuri. Asa am ajuns intr-un sat din Adunatii Copaceni, pe un deal, sub un petic de cer albastru perfect, intr-o sambata de sfarsit de martie.
Din momentul in care ne-am dat jos din masina am stiut ca acolo va fi caminul nostru. Este un sentiment greu de exprimat. Orice alt teren vizionat dupa aceea nu a mai contat.
In iunie semnam contractul de vanzare cumparare: 918 m2, deschidere la drum 22 ml.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu